Tipul şcolii: ŞCOALĂ CU CLS. I - VIII

    Limba de predare: LIMBA ROMÂNĂ

    Populaţia şcolară:

     Număr de elevi: 223

     Număr de clase: 9

     Provenienţă: mediul rural

    Personalul şcolii:

     Număr de cadre didactice: 23

     Personal didactic auxiliar:  3

     Provenienţă: mediul rural şi urban

       Primul lăcaş al şcolii a fost deschis în anul 1865, cursurile ţinându-se aproape 20 de ani într-o casă  proprietatea comunei, apoi s-a mutat chiar în localul primăriei ; urmau cursurile 30 de copii, primul învăţător fiind preotul Vasile Luca.

       În anul 1902 învăţător era d-l Al. Baciul absolvent al Şcolii Normale "Vasile Lupu"din Iaşi. Acest lucru este atestat de procesul verbal încheiat pe 18 noiembrie 1902 ,de revizorul şcolar G. Nicolau însoţit de renumitul poet al ţării George Coşbuc.
 
      În anul 1903 , cînd Ministrul Şcolilor era Spiru Haret , se construieşte un alt local de şcoală din cărămidă din fondurile comunei.

      Începând cu 1 septembrie 1927 erau înscrişi 200 elevi la clasele I - VII . Şcoala beneficia  de o bibliotecă cu peste 400 volume.

      Actualul local de şcoală s-a dat în folosinţă în anul 1964. Şcoala este situată în centrul satului şi primeşte elevi şi de la Şcoala Şovoaia.

      Şcoala asigură nevoile de culturalizare a copiilor din sat. În acest moment şcoala răspunde cerinţelor societăţii româneşti de educare a tinerei generaţii în spiritul democraţiei şi a drepturilor omului.  Denumiri purtate anterior, în ordine cronologică:

    *     Şcoala mixtă rurală Mastacăn (atestată cu procesul verbal încheiat de revizorul şcolar G. Nicolau şi poetul George Coşbuc în 18 Noiembrie 1902);
    *     Şcoala primară rurală"Ştefan cel Mare" Mastacăn (atestată printr-o adresă din 13 iulie 1916);
    *     Şcoala generală Mastacăn;
    *     Şcoala cu clasele I-VIII Mastacan.

   Misiune, valori

   Educaţia este percepută astăzi ca o funcţie vitală a societăţii contemporane  deoarece prin aceasta, societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate. De la şcoala contemporană societatea aşteaptă astăzi totul: să transmită tinerilor o  cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se adapteze la o realitatea în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un viitor imprevizibil.
        Considerată un factor-cheie în dezvoltarea societăţii, ea asigură forţa de muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, favorizează progresul, stimulează curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia individului, educaţia este unul dintre instrumentele cele mai puternice de care dispunem pentru a modela viitorul. Soluţia tuturor problemelor grave şi cronice cu care se confruntă societatea contemporană este căutată în educaţie şi şcoală.
        Urmărind ca scop fundamental pregătirea tinerilor pentru integrarea în societate, pe de o parte, şi dezvoltarea maximă a potenţialului lor, pe de altă parte, şcoala trebuie să-i ajute pe tineri să se cunoască şi să se accepte, să-şi proiecteze idealuri şi să le interiorizeze în identitatea lor, să-i ajute să conştientizeze şi să-şi asume responsabilitatea pentru a se implica în dezvoltarea societăţii. Educaţia şi şcoala contemporană suportă presiuni tot mai mari din partea celorlalte subsisteme ale societăţii. Aceste presiuni vin dinspre toate sectoarele de activitate, cărora şcoala le livrează forţa de muncă, dar vin şi din partea elevilor şi a părinţilor; aceştia aşteaptă de la şcoală garanţia succesului social, ceea ce înseamnă concomitent prosperitate materială, dezinvoltură în relaţiile sociale, contribuţia activă la construirea societăţii.
       Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului şcolii: dintr-o instituţie autonomă, relativ izolată, specializată exclusiv în transmiterea ştiinţei de carte, şcoala a devenit interfaţa în relaţia individ - societate, spaţiul social specific în care se manifestă disfuncţiile şi tensiunile societăţii şi, prin aceasta prevenţia şi terapia acestora. Şcoala este prima instituţie care îi confruntă pe elevi cu exigenţele integrării în societate şi toate cercetările demonstrează că modul în care se adaptează un copil la şcoală reprezintă principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult. Toate marile teorii sociologice subliniază importanţa calităţii experienţelor şcolare în integrarea socială a indivizilor, ceea ce argumentează interpretarea: şcoala şi problemele sociale reprezintă cele două feţe ale aceleiaşi monede.
        Şcoala formează elevi care se integrează activ , cu succes în viaţa socială . Prin  diversificarea ofertei şcolii  elevii îşi vor dezvolta deprinderile , priceperile, talentele oferind comunităţii tineri cu o bună pregătire pentru viaţă. Şcoala trebuie să ofere un cadru coerent şi flexibil , adecvat, şi transparent pentru  toţi  elevii şi angajaţii şcolii.           Şcoala oferă condiţii reale pentru un învăţământ de calitate si rămâne deschisă pentru toţi cei ce au nevoie de educaţie , colaborării cu familia şi  comunitatea locală, pentru integrarea ulterioară a elevilor şi asigurarea nevoilor educaţionale ale comunităţii.           Şcoala formează talente din rândul elevilor , dar şi tinerilor din sat, în vederea dezvoltării relaţiilor comunitare şi promovarea tradiţiilor locale. Trebuie   să conştientizeze necesitatea schimbării şi deschiderii spre nou , atât în stilul de predare dar cât şi de conducere.          Şcoala trebuie să constitue cadrul democratic, în care diverse puncte de vedere pot fi exprimate liber şi deschis.