IMNUL SCOLII

I.Bunul zice:”Mai nepoate,

Fara scoala nu se poate!”

Tata spune:”Doar cu carte

Poti face-n viata de toate”

Mama mea imi da povata:

“Mergi la scoala si invata!”

Cum sa nu urmez un sfat

Cand scoala-i ca un palat.

 

Refren: Scoala face omul om

Si altoiul pomul –pom

Iar   eu mare  cand voi fi,

Scoala,iti voi multumi.

Scoala draga ,esti o floare,

Esti lumina si esti soare,

Tuturor tin sa le spun

M-ai dus pe drumul cel bun.

 

II.Scoala mea este curata,

Spatioasa  si dotata,

Scoala mea este frumoasa,

Pentru noi – a doua casa.

Scoala noastra ne invata

Sa fim buni, modesti in viata,

Sa fim oameni de-omenie

Pentru toti e o mandrie.

 

III.La Alunis ne formam

Pasii-n viata-i invatam

Cu profesori dedicati

Dascali buni si devotati.

Alunis -e scoala noastra,

Este bolta cea albastra

Carte- amintire vie,

Anii din copilarie.

 

CREATII ALE  COPIILOR PUBLICATE IN REVISTA SCOLII ,, FOAIE DE ALUNIS''

SCRISOARE PENTRU ÎNVĂȚĂTOAREA MEA

Maria Popa cls. a II-a, 8 ani

Școala Gimnazială Gheorghe Costescu, comuna Aluniș

Era în prima zi de școală,

Pășeam ușor, plini de sfială.

Când clopoțelul a sunat

Pe toți în clase ne-a chemat.

Și sprintenă  ca o furnică ,

Mergeam cu doamna fără frică,

Priveam uimită clasa mare

Și-aveam în minte o-ntrebare:

Dacă și ea a fost vreodată

Fetiță neastâmpărată,

Dac-a sărit, a alergat,

Dac-a trântit și a țipat,

Dacă facea mofturi la masă

Sau de era o plângăcioasă.

Ca să ne ierte când greșim,

Să-i spunem zilnic c-o iubim.

 

Cu glas duios și chipul blând

Aveam în minte acest  gând:

Să scriu frumos și să citesc,

Să o ascult și să muncesc.

Eu  pentru tine, doamna mea

Din cer am să-ți desprind o stea,

Din suflet să ți-o dăruiesc

Ca un simbol să-ți mulțumesc,

Pentru că drumu-mi luminezi

Și în puterea mea tu crezi.

Când văd ce trudă e pe tine,

Simt cum fiorii  trec prin mine,

De teamă că am să greșesc

Și o să te dezamăgesc.

M-ai ocrotit , m-ai învățat,

Când am greșit tu m-ai iertat.

 

Iubită doamnă învățătoare,

Ești raza calda , esti un soare,

Mă-nclin adânc  în fața ta

S-arăt recunoștința mea.

O floare vreau să-ți dăruiesc

Și visul ți-l  mărturisesc:

Că tare-aș vrea când voi fi mare

Să fiu și eu învățătoare.

TRECUT-AU ANII…

Lorena Moraru ,clasa a VIII-a

Dacă cineva m-ar întreba de ce anume o să îmi fie foarte dor, cu siguranţă răspunsul meu ar fi :  O să îmi fie dor de şcoala mea.

Şi cum să nu îmi fie dor de şcoala mea, când aici, timp de opt ani, am trăit momente irepetabile. Atâtea bucurii, întâmplări hazlii, întristări. Zi de zi mi-au umplut inima şi m-au făcut, încetul cu încetul, să devin ceea ce sunt: un adolescent normal din zilele noastre, cu împliniri şi deziluzii, cu vise, cu speranţe, cu “aripi”.

Şi poate cel mai important lucru din aceşti ani este faptul că am cunoscut oameni deosebiţi, care mi-au marcat existenţa, căci am avut multe de învăţat de la fiecare dintre profesorii mei. Mulţi dintre dascălii mei –începând cu domnul învăţător – sunt pentru mine modele de viaţă.

Sunt fericită pentru că ştiu că am avut norocul să am în clasă colegi extraordinari, care mi-au fost alături în fiecare moment şi pentru acest lucru le sunt recunoscătoare.

Sunt tristă,  fiindcă anii petrecuţi în şcoala mea au trecut în zbor. Până mai ieri, îmi doream să cresc cât mai repede şi să devin liceană, iar acum, când a venit clipa despărţirii, tristeţea mă învăluie,  aducându-mi în minte versurile lui Eminescu: “Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri/Şi niciodată n-or să vie iară…”

A venit timpul să îmi iau zborul, dar voi pleca purtând în suflet nu numai nostalgia acestor ani, ci şi mândria de a fi fost eleva Şcolii  Aluniş .

 

 

CONVINGERI ŞI AMINTIRI…

BÎGIU DIANA AURA,clasa a X-a D  COLEGIUL NAŢIONAL ,,NICOLAE GRIGORESCU” CÂMPINA

Lauda nu este un lucru ce mă caracterizează, astfel că tot ceea ce urmează, chiar dacă  seamănă mai degrabă cu şcoala  ideală, este  doar …  şcoala mea.

Această şcoală a fost şi va rămâne pentru mine o experienţă deosebită, unde am cunoscut lucruri noi, oameni minunaţi şi unde mi-am clădit cele mai frumoase amintiri .

Pe lânga toate aceste experienţe minunate  pe care mi le-a oferit atât mie, cât şi miilor de elevi ce i-au călcat pragul, consider că trebuie evidenţiat principalul beneficiu, dar şi marea calitate a acestei instituţii, bagajul bogat de informaţii ce însoţeşte şi călăuzeşte învăţăceii ce se îndreaptă spre un nou orizont, LICEUL.

Eu pot spune că am fost călăuzită de informaţiile acumulate în aceşti 8 ani şi , ajungând în primul an de liceu, am reuşit să cunosc adevărata valoare a şcolii mele de provenienţă. Am realizat diferenţa dintre şcolile  colegilor mei de la oraş  şi şcoala mea, ba chiar cu ajutorul unor proiecte desfăşurate la ora de Limba româna am reuşit să cunosc personal câteva şcoli generale, şi , şcoala mea, şcoala noastră  este net superioară. Iar eu, în continuare, cred cu tărie că învaţământul rural,  atât cel primar,  cât şi cel gimnazial,  este, din multe puncte de vedere, superior celui urban, iar reţeta acestuia, în opinia mea, este seriozitatea şi, bineînţeles, colectivul profesoral .

Participarea la nenumărate concursuri şcolare mi-a oferit ocazia să vizitez mai multe şcoli din judeţ şi ţin să menţionez că şi în ceea ce priveşte dotările, şcoala alunişeană este superioară, îndeplinind condiţiile optime  pentru desfăşurarea cursurilor.

Eu consider că descrierea perfectă a acestei şcoli se reflectă în următoarele cuvinte: suflet, cunoştinţe şi bunastare.

 

 

ANII DE GIMNAZIU PRIN OCHII UNUI LICEAN

ANDREI VALENTIN IONIŢĂ ,clasa a X-a

 

Consider că anii decisivi ai vieţii mele au fost dedicaţi gimnaziului. Această călătorie, ce a durat patru ani, dar a dispărut într-un moment, a reprezentat un punct de cotitură al vieţii mele. Asemenea unui cocon , m-a protejat de ignoranţa pe care o implică dezinformarea, ajutându-ma să evoluez, până în punctul în care mi-am format o înţelegere a lumii înconjuratoare. Anii de liceu au fost anii în care am descoperit spre ce viitor îmi voi îndrepta existenţa.

Nu pot afirma că îmi amintesc toate clipele petrecute în această şcoală, dar cu siguranţă îmi amintesc ce a însemnat pentru mine, primele prietenii cu persoane ce au parcurs alături de mine această fracţiune a vieţii mele şi alături de care am trecut, sau nu, prin obstacolele reprezentate de teste sau de întrebările-fulger puse de cadrele didactice , care încă mai aşteaptă un răspuns…

Patru ani, sfărâmaţi  într-o clipă şi împrăştiaţi de vânt spre cer pentru a fi transformaţi în stele, realizari ce vor continua sa vă lumineze calea spre viitor.   În funcţie de alegerile făcute în această perioadă, alegeri ce te definesc pe parcursul vieţii, universul tău poate prinde formă, continuându-şi expansiunea, transformându-se într-o întreagă galaxie.

Se spune că la vârsta gimnaziului ne putem concetra pe un anumit subiect în jur de zece minute, însă în cazul clasei mele, nu ne puteam concentra atenţia asupra unui subiect decât doua minute. De aceea, profesorilor le revenea dificila sarcină  de a ne capta atenţia. Sunt mândru de faptul că am urmat o şcoală în care, într-adevar, se reuşea acest lucru.

Dirigenţia a fost una dintre materiile pe care le aşteptam întotdeauna cu ardoare, deoarece nu se punea accentul pe notele pe care le-am primi, ci se caută consolidarea noastra ca  unitate… pe lângă discuţia unor mici acuze înaintate de unii domni profesori. Cu toate acestea, tânjesc după toţi profesorii cu care am lucrat în aceşti patru ani, datorită caracterului şi modului  în care reuşeau să ne insufle dorinţa de a căuta cunoaşterea.

Precum soldaţii care cedează câmpul de luptă nou-veniţilor,  într-un război ce pare de necâştigat, v-am  cedat clasa noastră, câmpul nostru de bătălie, pentru a vă aştepta în tabăra învingătorilor.

Continui să imi amintesc cu nostalgie întâmplări, indiferent de impactul lor asupra stării mele de spirit, petrecute în timpul orelor de curs şi binevenitelor pauze. Deşi unele amintiri au fost alterate de presiunea necruţătoare pe care o exercită timpul, anumite imagini reuşesc să mă readucă într-o stare de melancolie pe care o afişez în unele ore. Tot ceea ce pot transmite mai departe este un ultim sfat, acela de a preţui fiecare clipă, de a trăi şi de a savura în special momentele pline de nefericire, care mai târziu vor părea nişte mici scântei într-un ocean solar. Nu in ultimul rând, vă sfătuiesc să renunţaţi la urmele de superficialitate pe care le afişaţi, încercând să descoperiţi adevaratul scop al fenomenului numit ,,viaţă”.

 

 

Profesor pentru o zi

Grigore Eduard Ioan, clasa a VII-a 

A fi profesor implica rabdare,seriozitate,sacrifici,responsabilitate si daruire.

A fi profesor nu inseamna doar a informa,ci si a forma.Rolurile profesorului sunt multiple:el poate fi educator,prieten si indrumator.Intr-un cuvant,a fi profesor este un har obtinut din clipa nasterii.Nu toata lumea se naste cu acest har.Profesorul este apreciat,sau dispretuit de elevi.Dar cu ar fi,daca elevul ar fi profesor pentru o zi?

Am incercat sa intru in pielea unui profesor si sa inteleg tainele acestei profesii.Am descoperit ca nu este deloc usor sa intalnesti in fiecare zi elevi cu diferite comportamente,sa ai rabdare si sa incerci sa-i formezi pe fiecare in parte.Elevii sunt diferiti si nu toti apreciaza ajutorul unui profesor.

Este dificil sa reusesti sa stapanesti multi copii la un loc,sa le fii prieten si sa-i faci sa simta ca intr-adevar scoala este a doua lor casa,dar intr-un final toate aceste sacrificii merita deoarece nimic nu se compara cu rasplata imensa pe care o primeste un profesor,nu material,ci spiritual,si anume recunostiinta unui elev care ii multumeste ca l-a ajutat sa ajunga ce si-a dorit.

Asadar,incercand sa fiu profesor pentru o zi m-a ajutat sa inteleg tainele acestei profesii.Poate daca toti elevii vor incerca sa faca acest lucru vor intelege si ei la randul lor ca a fi profesor nu este usor.

 

 

Profesor pentru o zi

Voicu Nicoleta, clasa a-VII-a

Pentru un elev,profesorul este cea mai importanta persoana dupa parinti.Profesorii nostri sunt alaturi de noi,ne indruma in viata,ne invata si ne impartasesc cu bucurie din experienta si cunostintele lor.

Daca as fi profesor pentru o zi,as fi prietena cu elevii,deoarece daca nu as fi,nu ar exista acea legatura necesara dintre elev si profesor si ei nu ar invata cu atat interes.In timpul orei as preda,dar as face si glume impreuna cu elevii pentru a le atrage interesul spre acea lectie predata si pentru ora de curs.

Daca as fi profesor,as vrea sa aduc ceva nou orelor,sa nu existe monofoia si sa fac lucruri care sa trezeasca interesul elevilor pentru lectie,dar si pentru ora la care predau.Dupa ce as termina de predat si de explicat,daca ar mai ramane timp,as vrea sa vorbesc cu ei despre ceva ce le place,ceva specific adolescentilor,despre filme,muzica sau alte lucruri interesante pentru ei.Dar totusi,in timpul orei as incerca sa predau cat de bine pot,sa fiu rabdatoare cu toti si sa le explic de cate ori este nevoie pentru a fi sigura ca toti au inteles.

In legatura cu temele,nu le-as da multe,doar cateva pentru a avea si elevii timp mai mult pentru joaca pentru ca pana la urma sunt niste copii,iar timpul trece prea repede pentru a si-l ocupa pe tot cu teme,proiecte sau prea multe lectii de invatat.Nu as vrea sa fiu genul de profesoara prea amabila,generoasa cu notele si care da teme putine,dar nici genul de profesoara care da foarte greu note mari si care da foarte multe teme,in schimb as incerca sa combin ambele genuri pentru a preda bine,a da note pe meritul fiecaruia si temele cu o anumita limita,ca elevii sa nu invete din frica,ci din placere.

Fara profesori,scoala si educatia unui elev nu ar fi posibile,din acest motiv profesorii vor ocupa mereu un loc important in sufletele si in amintirea noastra.

 

 

Alunisul meu drag!

Bigiu Teona , clasa a-V-a

Locuiesc la tara intr-un sat al carui nume te duce cu gandul la padurea de aluni care sta la originea acestei denumiri.

Alunisul meu are tot ce-si poate dori un copil care a citit "Amintiri din copilarie".Are locuri unde putem merge "la scaldat",ciresi din care ne putem umple sanul si aseza cercei la urechi,ulite unde putem juca leapsa si de-a v-ati ascunselea.

Iarna,bunicutele noastre ne spun minunate povesti la gura sobei,iar bunicii fac baietilor bici si buhai pentru colindele cu care mergem an de an.De Pasti,miroase a cozonac proaspat gatit,de Sanziene, miroase a fan,in serile de vara ,se aud cirezile coborand de la pasune si toamna , turmele de oi care coboara din munti.

Vorbind de satul meu trebuie sa  iau in seama si frumusetea pe care ne-o ofera zona in care este situat:  dealurile mijlocii,vaile sapate de apele care-l strabat,florile si copacii,pasarile care canta si ne incanta in fel si chip.Toate acestea fac ca "viata la tara" sa fie plina de bucurii si de clipe frumoase.

Poate parea putin lucru,dar,dupa ce cunosti Alunisul,poti intelege de ce sunt mandra de satul meu.

 

 

NU AM CERUT SĂ FIU ROMÂN, AM AVUT DOAR NOROCUL DE A FI!

Moraru George, clasa a-VIII-a

De ce sunt mandru ca sunt roman?Pentru ca Romania este patria unde s-au nascut stramosii mei,parintii mei,si eu.

Sunt mandru pentru ca avem o istorie bogata,suntem bogati din punct de vedere cultural."Tablitele de la Tartaria" ,atesta ca  am avut prima scriere din lume.Descoperiri importante precum Pestera oaselor,Martirii de la Murighiol,dovedesc faptul ca dacii ar fi cei de la care s-au desprins toate limbile europene.Toate inventiile,Henri Coanda si.....NU! Va voi povesti asa cum se cuvine....

Sunt anumite tari fara de care lumea azi ar arata diferit.Adica,ne putem imagina cum ar arata lumea fara S.U.A,Anglia,Italia,lumea fara hamburgheri,corporatii,ceremonii ale ceaiului,ceasuri numite Ben,pizza,paste,melodi romantice,sau de ce nu,legende locale.

Lista poate continua la nesfarsit.Am doar o intrabare:

Cati dintre voi ati incercat sa va imaginati o lume fara Romania?

Pentru cei care nu v-ati gandit,cititi urmatoarele randuri.

Pentru inceput,imaginati-va ca ati scrie toata viata doar cu un creion, nu-i prea comod,nu-i asa?In cazul in care nu ati stiut,probabil nu...stiloul a fost inventat de catre prof.roman Petrache Poenaru.

Inventia lui a fost patentat de guvernul francez in luna mai 1827.Doctorul Stefan Odobleja,un alt mare om de stiinta roman este recunoscut drept tatal cibernetici moderne,practic,inventatorul,si primul care a afirmat ca provine din psihologie.Nicolae Paulescu,un fiziolog roman,a inventat insulina,o inventie controversata la inceput si ignorata mult timp,dar dupa 50 de ani,cand doi canadieni au primit premiul Nobel pentru aceeasi inventie,a fost in sfarsit recunoscuta contributia lui Paulescu,ca fiind adevaratul inventator.

Avionul cu reactie a fost inventat de Henri Coanda,fiind una dintre cele mai revolutionare inventii din toate timpurile.Fara el,probabil ar fi fost inventat mai tarziu.

Fara o gimnasta romanca,calculatoarele nu ar fi "invatat" niciodata sa afiseze un 10 perfect.Nadia Comaneci a primit primul 10 din istoria gimnastici,la Montreal,1976.

Probabil ar fi trecut mult timp pana s-ar fi gandit cineva sa scrie o istorie completa a religiilor.Mircea Eliade a fost primul din istorie care a facut-o.Peste tot in lume,nimeni nu s-ar fi gandit sa-si bata joc de un lucru atat de serios precum moartea.Ei bine,romanii au primul cimitir.....vesel din lume,renumit pentru povestile si glumele de pe morminte.Acesta este cimitirul vesel din Sapanta.

In istorie,nimeni nu a putut apara patru penalty-uri la rand,aceasta performanta fiind atinsa de Helmut Duckadam,care i-a asigurat echipei Steaua Bucuresti Cupa Campionilor in 1989.

Domnule Bill Gates,vrem sa te felicitam ca fiind cel mai bogat om de pe pamant.Ne datorati asta:

A doua limba vorbita in compania ta este romana,asa ca spune "Multumesc,romani"!

Portile din Maramures sunt unice pentru arhitectura lor,si nu au putut fi reproduse.

Gastronomic vorbind,detinem cele mai apetisante feluri de mancare din lume,avem cele mai rafinate vinuri,care au o istorie seculara.

Istoria artei ar fi cu multe pagini mai subtire fara contributia lui Brancusi,care a incurajat cu mult inviorarea sculpturii .Romanii au gasit cea mai vibranta culoare albastra din lume.Combinatia nu a reusit sa o gaseasca nimeni pentru a o copia.Ea se numeste "albastru de Voronet".

Acestea fiind spuse,am facut-o in felul nostru,si de accea sunt mandru ca sunt roman.