Scoala Gimnaziala "Dora Dalles" Bucsani
Bucsani, Dambovita

Creaţiile copiilor

 

Elev: Lițoiu Melania Andreea

Clasa a V-a

 

Voi cânta

 

Lasă-mi, Doamne, mila ta

pentru a putea cânta!

Zi și noapte, totdeauna

Cânt întruna.

 

Asta e minune mare

de la Dumnezeu îmi pare.

Bucurie pentru a putea cânta

melodia mea.

 

Versuri eu le voi canta

Pân` la bătrânețea mea!

 

 

 

 

Povesti pe moment

 

Elev: Davin Constantin Stănilă, clasa a V-a

Școala Gimnazială „Dora Dalles” Bucșani

 Profesor: Toma Sorina-Ileana 

 

Broscuța

 

A fost odată ca niciodată o broască țestoasă care trăia într-o căsuță făcută într-un buștean de fag. Și într-o zi s-a gândit:

”-De ce nu mă pot duce și eu undeva unde sunt mai multe broaște ca mine?!”

        Și tot zicând ea asa, o aude un greier si îi zice:

-Broscuto, stiu eu pe cineva ca tine, dar ca să o găsim trebuie să mergem mult și bine. Eu te pot sprijini. Dacă vrei să colaborezi cu mine, va fi necesar să mă ajuți cu ceva.

Auzind, broscuța se gândi, apoi îi spune:

-Cu ce te pot ajuta? Fac orice ca să nu mai stau singură aici.

-Păi … trebuie să mă însoțești în pădurea de cleștar. Acolo mă așteaptă mama mea de ani de zile.

         Porniră ei la drum si după ceva vreme au ajuns la casa mamei lui. Greierul a început a striga:

-Mămuco! Mămuco! a ajuns acasa al tău fecior.

Mama -greier se arată și privește cu surprindere spre broscuță:

-Băiatul mamei, cine este broscuța?

-Este prietena mea, o ajut să se ducă la ea acasă, în ocean.

Au pornit la drum și merse și merse, iar dupa 300 de zile au ajuns. Aici, lângă ocean, a întâlnit alte broscuțe.

Acum, la fel ca celelalte animale, si ea avea o familie.

            

 

 

 

 

 

 

Elev: Eugen Ştefan TOMA

Clasa a II-a

Prof. Toma Sorina- Ileana

Şcoala Gimnazială “Dora Dalles” Bucşani, jud. Dâmboviţa

 

 

POVESTEA NOTELOR MUZICALE

 

A fost odată ca niciodată un palat foarte mare în care se adăposteau  nişte note muzicale pe nume DO, MI, SOL şi SI. Regele lor era Cheia SOL, iar regina era Cheia FA.

Existau în afara palatului notele RE,FA şi LA, foarte supărate. Ele nu erau primite pentru că regina spunea că acestea nu pot cânta corect, nu sunt melodioase. Regele dorea ca aceste note să locuiască şi ele în palat şi de aceea le-a ajutat, în taină, să înveţe să cânte.

După luni de zile la porţile palatului se auzi un concert. Uimită, regina a constatat măiestria notelor nedorite până în acel moment. Atunci a decis să le primească la curte. Le-a luat şi le-a amestecat cu notele din interiorul curţii regale.

Regele şi regina au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi împreună cu notele muzicale DO, RE, MI, FA, SOL, LA, SI.  Ele au compus melodii încântătoare jucându-se pe portative ca pe nişte scări ce urcă de la pământ la cer şi coboară într-un dans armonios.

 

 

 

COPILĂRIA

 

Ne gândim la ea cu dor,

Cu dor şi cu speranţa

Că se va-ntoarce dinspre nor,

Ca să ne schimbe viaţa.

 

Ne gândim la ea cu-amar,

Cu-amar şi cu durere

O căutăm noi în zadar,

O căutăm fără putere.

 

Fără puterea de-a o-ntoarce

Şi bine am ştiut

Că viaţa asta-o să ne-ncerce

De când am crescut.

 

Când suntem mici,

Când o avem,

Nu-nţelegem nici de ne explici :

Copilăria n-o s-o mai avem !

 

Aşa noi ne gândim la ea…

Sau poate nu.

Viaţa-i o-ncercare grea ?

Hai spune tu !

 

 

 

 

ZBORUL

 

Mă-nalţ uşor,

Spre cer plutind

Într-un lung zbor,

Cântând,,zâmbind.

 

Mă-nalţ încet

Plutind uşor

Fără regret,

Şi fără dor.

 

Un zbor minunat

Şi-o mare dorinţă

Ce-ardea ne-ncetat

Fiind cu neputinţă

S- o opresc !

 

A fost frumos, interesant

Nu voi uita curând

Momentul când m-am înălţat

Si m-am întors zâmbind.

 

Şi cum am zis,

A fost frumos!

Şi de n-am zis,

A fost… un vis !

Eleva : Gabriela Iordache

Clasa a V-a B

Prof. Toma Sorina-Ileana

 

Primăvara, anotimp al renașterii

 

Primăvara, anotimpul florilor, a sosit aruncându-și mantia multicoloră peste întreaga natură. Flori înmiresmate, fluturi și gâze vesele încarcă de viață câmpiile și dealurile de un verde nesfârșit. Soarele curajos își trimite razele strălucitoare spre pământul încă umed și amorțit de zăpada abia dispărută. Cerul albastru, imensul uriaş de ape, este asemene unei oglinzi. Din când în când câte un nor răzleţ îndrăzneşte să rupă monotonia albastră.                                                                                  Păsările, puncte negre pe cer, se apropie până își definesc forma în ochii copiilor care le așteaptă cu bucurie. Berzele cu picioarele lungi şi mlădioase își construiesc cuiburi și își îngrijesc puișorii fragili ca niște mărgele strălucitoare. Apoi, coborând din înălţimi, din cuiburile lor se opresc în undele reci ale bălţii şi cu o răbdare de invidiat îşi aşteptă prada. Broscuţele gălăgioase îşi opresc glasurile lor supărătoare şi se ascund prin stufărişul uscat de la marginea apei. Rândunelele ca nişte săgeţi trase din arcurile unor viteji pricepuţi străbat văzduhul îndreptându-se către casele primitoare ale oamenilor. Ele găsesc aici adăposturile construite în anul anterior. Nu au de făcut decât câteva reparaţii. Apoi îşi aşteptă nerăbdătoare puişorii golaşi.

Totul prinde viață! Albinele harnice cu aripioarele lor transparente ca de smarald culeg fără întrerupere nectarul din polenul florilor. Zumzetul lor este ca un cântec al renașterii. Se aude pretutinderi și transmite tuturor pofta de viață, voia bună. Furnicile harnice se agită în jurul muşuroiului proaspăt construit pentru a-şi aşeza hrana delicioasă în magaziile ordonate din înunericul pământului. Cărăbuşii de aramă îşi sfârâie aripile atrăgând razele timide ale soarelui primăvăratic. Libelulele îşi întind elicele puternice şi zgomotoase şi îşi încep zborul prin aerul cald şi plăcut al anotimpului miresmelor.

Pomii s-au grăbit și ei să îmbrace straie de sărbătoare. Repede s-au încărcat de flori albe, roz sau galbene. Mireasma lor desfată simțurile. Din loc în loc frunzuliţe apar pentru a conferi contrast aspectului general al acestor plante rămuroase. Viaţa se leagă de fiecare creangă veştejită de frigul iernii şi înfruntă moartea trecătoare adusă de anotimpul alb.                                   Natura întreagă e cuprinsă de frenezie, iar oamenii, în acord cu aceasta își încep activitățile agricole.              Dealurile sunt pline de cântecul viticultorilor, luncile duduie de motoarele puternice ale tractoarelor, iar câmpiile nesfârşite se răsfaţă sub unduirea uşoară a lanurilor de grâu de un verde intens.                                                                                                                      Primăvara este un tablou dinamic din care pictorul nu a uitat nimic: culoare, spații imense, detalii și toate încărcate de sentimente unice: uimire, bucurie.                                                   Primăvara înseamnă fericire, primăvara înseamnă viață!

 

TOMA EUGEN-ȘTEFAN

CLASA a III-a

Școala Gimnazială Dora Dalles Bucșani

Structura Hăbeni

Înv. Butuza Anetuța